Guvernul a aprobat Ordonanţa pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, noile reglementări având ca scop creşterea eficienţei activităţii de administrare a creanţelor fiscale.
Modificarea Codului de procedură fiscală prin ordonanţă a Guvernului s-a impus şi datorită necesităţii transpunerii Directivei 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE, directivă care trebuie să fie implementată începând cu 1 ianuarie 2013.
În comunicatul de presă al MFP, sunt menţionate cele mai importante reglementări ale Ordonanţei aprobate de Guvern.
Măsuri cu impact pozitiv asupra mediului economic
● S-a reglementat expres data în funcţie de care se apreciază situaţia fiscală viitoare, în cazul emiterii unui acord de preţ în avans. În acest sens, s-a precizat această dată ca fiind data depunerii cererii de către contribuabilul solicitant al unui acord de preţ în avans;
● Preluarea la nivelul Codului de procedură fiscală a dispoziţiilor referitoare la înregistrarea domiciliului fiscal din normele metodologice care privesc aplicarea acestui act normativ, aprobate prin HG nr.1050/2004;
● Reglementarea procedurii de colaborare dintre organul fiscal şi contribuabil în scopul emiterii unei soluţii fiscale individuale anticipate sau unui acord de preţ în avans. Astfel, se reglementează:
- posibilitatea organului fiscal de a se deplasa la sediul contribuabilului sau în alt loc stabilit de comun acord cu acesta pentru analizarea documentaţiei în vederea fundamentării proiectului de soluţie fiscală individuală anticipată sau acord de preţ în avans;
- obligaţia organului fiscal de a prezenta contribuabilului proiectul SFIA/APA* în scopul acordării posibilităţii contribuabilului de a-şi spune punctul de vedere cu privire la conţinutul SFIA/APA;
- reglementarea unui termen de 60 de zile lucrătoare în care contribuabilul solicitant al unei soluţii fiscale individuale anticipate sau acord de preţ în avans poate să furnizeze clarificările solicitate de organul fiscal sau să prezinte punctul de vedere asupra proiectului soluţiei fiscale individuale anticipate sau acordului de preţ în avans;
● Eliminarea prevederilor referitoare la cea de a doua situaţie în care se restituie tariful achitat de contribuabilul solicitant al unei SFIA/APA, având în vedere faptul că instituţia întreruperii procedurii de emitere a SFIA/APA nu este reglementată şi nici nu este cazul a fi reglementată. În fapt, fiind vorba de soluţionarea unei cereri, procedura nu poate fi întreruptă, organul fiscal fiind obligat să o soluţioneze, fie prin admiterea cererii şi emiterea SFIA/APA, fie prin respingerea cererii;
● S-a reglementat posibilitatea de înregistrare fiscală la solicitarea plătitorilor de venit cu regim de reţinere la sursă a impozitelor calificate ca fiind finale şi pentru persoanele juridice nerezidente;
● Reglementarea posibilităţii unui contribuabil rezident în România ale cărui venituri cad sub incidenţa unei convenţii de evitare a dublei impuneri şi care consideră că impozitarea nu este conformă cu prevederile acesteia, de a declanşa procedura amiabilă prevăzută de convenţie prin depunerea unei cereri la ANAF;
● Reglementarea unei proceduri pentru eliminarea dublei impuneri în cazul ajustării unor tranzacţii dintre persoane române afiliate în sensul că ajustarea fiscală realizată de organul fiscal unui contribuabil va fi realizată în oglindă şi de contribuabilul afiliat acestuia, fiind de asemenea opozabilă organului său fiscal (se ajustează atât veniturile cât şi cheltuielile);
● Reglementarea accesului contribuabililor la fişele de evidenţă analitică pe plătitor, asigurându-se, în acest fel, transparenţa în ceea ce priveşte informaţiile existente în acestea, procedura urmând a fi stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
● Reglementarea posibilităţii solicitării certificatului de atestare fiscală de persoanele care deţin părţi sociale la o societate comercială, în scopul cunoaşterii de către acestea a situaţiei fiscale a societăţii;
● Reglementarea obligaţiei organului fiscal de a restitui din oficiu, în termen de 5 zile lucrătoare, sumele încasate prin poprire în plus faţă de creanţele fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi. Această situaţie apare, de regulă, urmare înfiinţării popririi la mai multe bănci la care debitorul are deschise conturi;
● Reglementarea dreptului contribuabilului de a solicita dobânzi în situaţia în care organul fiscal nu restituie în termenul de 5 zile lucrătoare de la data încasării sumele încasate prin poprire în plus faţă de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea;
● S-a prevăzut expres că nerespectarea termenului de două zile pentru ridicarea măsurilor de executare silită atrage răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcţionarii publici, urmând ca atragerea răspunderii acestora din urmă să se facă în condiţiile Statutului funcţionarilor publici şi al Legii nr. 324/2009;
● Reglementarea obligaţiei organului fiscal de a ridica măsura popririi pentru sumele indisponibilizate care depăşesc creanţele fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, în situaţia în care, din informaţiile comunicate de bănci, rezultă că sumele indisponibilizate sunt suficiente pentru a stinge creanţele fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, ţinând cont şi de dreptul contribuabilului de a dispune plata salariilor din sumele indisponibilizate. Obligaţia priveşte şi situaţia în care măsura poririi nu se mai justifică ca urmare a faptului că nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru care poprirea a fost înfiinţată (ex. creanţa a fost stinsă, titlul executoriu a fost anulat etc.);
● Clarificarea efectului pe care îl produce adresa de înfiinţare a popririi, în sensul precizării limitei până la care se întinde poprirea bancară ca fiind suma înscrisă în adresa de înfiinţare a popririi.
Îmbunătăţirea administrării fiscale
● Reglementarea condiţiei în care băncile acceptă plăţile pentru salarii din sumele indisponibilizate. Astfel, condiţia constă în depunerea de către debitor sau reprezentantul legal al acestuia a unei declaraţii pe propria răspundere din care să reiasă că debitorul nu deţine alte disponibilităţi băneşti din care să efectueze plata drepturilor salariale. Sancţiunea pentru declaraţiile incorecte este atragerea răspunderii solidare cu debitorul a reprezentantului legal în privinţa sumelor sustrase de la indisponibilizare urmare declaraţiei incorecte;
● Revizuirea procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal. Astfel, în vederea eliminării dificultăţilor apărute în practică în legătură cu aplicarea actualului text şi pentru a oferi textului o mai mare claritate, la art. 44 se prevede:
- comunicarea directă prin remitere sub semnătură, fax, e-mail etc., numai dacă prin această modalitate se realizează comunicarea;
- comunicarea prin poştă, ca regulă generală, care se va realiza în condiţiile în care actul nu s-a comunicat prin remitere, fax, e-mail etc., aceste din urmă modalităţi fiind utilizate doar în cazul special al asigurării comunicării;
- comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate numai în cazul în care comunicarea acestuia nu s-a realizat prin poştă;
● Reglementarea obligaţiei contribuabililor de a prezenta organului fiscal, la solicitarea acestuia, dosarul tranzacţiilor efectuate cu parteneri care sunt situaţi într-un stat cu care nu există un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii.
via: Eugen Staicu, legestart.ro
