[IMPORTANT] Noile modificari ce vor intra in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2012

1. Impozit pe profit

Termenul de depunere al declaraţiei anuale de impozit pe profit

Începând cu anul fiscal 2012, se modifică termenul de depunere al declaraţiei anuale de impozit pe profit de la 25 aprilie, inclusiv, a anului următor la 25 martie, inclusiv, a anului următor.

De asemenea, începând cu anul fiscal 2012, se elimină posibilitatea unor categorii de contribuabili plătitori de impozit pe profit să depună declaraţia anuală de impozit pe profit şi să plătească impozitul pe profit aferent, până la data de 25 februarie, inclusiv, a anului următor).

Atenţie! Impozitul pe profit datorat pentru anul 2011 se declară şi se plăteşte potrivit prevederilor Titlului II „Impozit pe profit” aplicabile până la data de 31 decembrie 2011.

2. Impozit pe venit şi contribuţii sociale

a. Deducerea contribuţiilor sociale obligatorii

Începând cu 1 ianuarie 2012, cota de impozit de 10% reţinută la veniturile realizate din: drepturi de proprietate intelectuală; vânzarea bunurilor în regim de consignaţie; activităţi desfăşurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial; activităţi desfăşurate în baza contractelor/ convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil; activitatea de expertiză contabilă şi tehnică, judiciară şi extrajudiciară, se aplică la venitul brut din care se deduc contribuţiile sociale obligatorii reţinute la sursă potrivit Titlului IX indice 2 „Contribuţii sociale obligatorii”.

Începând cu anul 2012, contribuabilii obligaţi la depunerea trimestrială a formularului 112, pot opta pentru depunerea formularului 112 lunar,dacă fac opţiunea până la data de 31 ianuarie inclusiv.

Depunerea trimestrială constă în completarea şi depunerea câte unei declaraţii pentru fiecare lună din trimestru.

De reţinut! Numărul mediu de salariaţi se calculează ca medie aritmetică a numărului de salariaţi din declaraţiile 112 depuse pentru fiecare lună din anul anterior iar veniturile totale se stabilesc pe baza informaţiilor cuprinse în situaţiile financiare ale anului anterior.

Opţiunea de a stabili venitul net anual în sistem real

Contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente, impuşi pe bază de norme de venit, precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.

Începând cu 1 ianuarie 2012, opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu solicită determinarea venitului net anual pe baza normelor de venit, prin completarea corespunzătoare a declaraţiei de venit estimat şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv.

Opţiunea pentru determinarea venitului net în sistem real se exercită prin completarea declaraţiei de venit estimat cu informaţii privind determinarea venitului net anual în sistem real şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie, inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăşurat activitate în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la începerea activităţii, în cazul contribuabililor care încep activitatea în cursul anului fiscal.

Fişe fiscale

De la 1 ianuarie 2012, se vor elimina fişele fiscale pentru drepturile salariale şi asimilate salariilor realizate după această dată.

De asemenea, de la aceeaşi dată, a fost stabilită obligativitatea plătitorilor de venituri din salarii de a elibera, la cererea contribuabilului, un document care să cuprindă informaţii privind: datele de identificare ale contribuabilului, venitul realizat în cursul anului, deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut. Acest document nu este un formular tipizat.

Foarte important! Pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor aferente anului 2011, există obligaţia completării şi depunerii fişelor fiscale până în ultima zi a lunii februarie a anului 2012, de către angajatori.

Termene de depunere a declaraţiilor

Începând cu 1 ianuarie 2012, s-a reglementat un singur termen de depunere pentru Declaraţia 205. Astfel, plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului au obligaţia să completeze şi să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat. Anterior, plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului (dividende, dobânzi, lichidare, premii şi jocuri de noroc, pensii, activităţi agricole, alte venituri) depuneau formularul 205 până la 30 iunie.

Tot de la 1 ianuarie 2012, s-au modificat termenele de declarare a veniturilor realizate din:

• activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, din transferul titlurilor de valoare altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, operaţiuni de vânzare cumpărare de valută la termen, prin formularul 200, de la 15 mai la 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului;
• străinătate, prin formularul 201, de la de la 15 mai la 25 mai a anului următor celui de realizare a venitului.

Impunere la normă de venit

De la 1 ianuarie 2012, contribuabilii care desfăşoară activitate de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi, care în anul 2011 au fost impuşi în sistem real conform art. 69 din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, vor avea posibilitatea să opteze pentru determinarea venitului la normă de venit, opţiune care se va face prin completarea formularului 220 „Declaraţie privind venitul estimat” până la 31 ianuarie 2012.

Impunerea nerezidenţilor

Începând cu 1 ianuarie 2012, se modifică termenul de depunere al Declaraţiei informative privind impozitul reţinut şi plătit pentru veniturile cu reţinere la sursă/venituri scutite pe beneficiari de venituri nerezidenţi de la 30 iunie la ultima zi a lunii februarie.

3. Impozite şi taxe locale

Impozitul pe clădiri

În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:

• 10 şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, faţă de 5 şi 10%).
• 30 şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă.

Cota impozitului pe clădiri prevăzută mai sus se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.

Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25 şi 1,50%, inclusiv.

La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Impozitul pe clădirile cu destinaţie turistică

Cota de impozit pentru clădirile cu destinaţie turistică ce nu funcţionează în cursul unui an calendaristic este de minimum 5% din valoarea de inventar a clădirii.

Sunt exceptate de la prevederile menţionate anterior structurile care au autorizaţie de construire în perioada de valabilitate dacă au început lucrările în termen de cel mult 3 luni de la data emiterii autorizaţiei de construire.

De reţinut! Impozitele pe clădiri şi pe terenurile acestora se reduc cu 50% numai pentru acele imobile situate pe litoralul Mării Negre deţinute de persoane juridice şi care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice pe o durată de minimum 6 luni în cursul unui an calendaristic.

Declararea clădirilor

Declararea clădirilor pentru stabilirea impozitului aferent nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

Noi modalităţi de stabilire a datei dobândirii clădirii

Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile construite potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:

• pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;
• pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
• pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport de care se stabileşte impozitul pe clădiri.

Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire.Taxa hotelieră

Cota taxei hoteliere aplicată la tarifele de cazare este de 1% (faţă de 0,5 - 5%) din valoarea totală a cazării/ tariful de cazare pentru fiecare zi de sejur a turistului şi se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, o data cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate.

via: DGFPVL

[INFO] Procedura de impunere si calcularea impozitului pe venit

În urma depunerii formularelor 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România” - în anul 2010 şi a prelucrării acestora, unităţile fiscale teritoriale în a căror rază teritorială au domiciliul contribuabilii persoane fizice, au emis şi vor transmite către contribuabili formularele 250 „Decizie de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice”, cod 14.13.02.13/a.

Formularele vor fi transmise prin poştă împreună cu confirmarea de primire fiecărui contribuabil.

Deciziile de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoanele fizice cuprind diferenţe de impozit anual de regularizat „stabilite în plus”, „stabilite în minus” sau diferenţe de impozit pe zero.

Sumele stabilite în plus prin deciziile de impunere anuală se vor plăti de contribuabili în termen de cel mult 60 de zile de la confirmarea primirii, la unitatea fiscală teritorială de domiciliu.

Neplata la termenul precizat anterior a diferenţei de impozit, se sancţionează cu calcularea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere pentru sumele neachitate, conform prevederilor art. 120 şi 120 indice 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

Deciziile de impunere anuală cu diferenţe de impozit anual pe zero, contribuabilii le vor primi fără a avea obligaţii de plată sau de încasat.

Sumele stabilite în minus prin deciziile de impunere anuală se vor restitui contribuabililor astfel:

- în cazul în care în evidenţa fiscală există debite neachitate, acestea se compensează iar diferenţele rămase se restituie;

- când sumele de restituit sunt mai mici 5 lei, se restituie contribuabililor la cerere, în caz contrar rămân în evidenţa fiscală pentru eventuale compensări viitoare.

Restituirea sumelor se face prin una din cele trei modalităţi, astfel: card bancar, conturi bancare sau direct la trezoreriile unităţilor fiscale de domiciliu în funcţie de opţiunea exercitată de contribuabili prin formularele 200.

ATENTIE! Venitul net anual rezultat din activităţi independente, determinat pe baza contabilităţii în partidă simplă potrivit Codului Fiscal, se stabileşte ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile conform datelor contabile.

Pentru a putea fi deduse, cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor trebuie sa fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului; să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu documente; să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite; să respecte regulile privind amortizarea.

Sunt cheltuieli deductibile:

- cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi mărfuri;

- cheltuielile cu lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, precum şi cele efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrări şi prestarea de servicii pentru clienţi;

- chiria aferentă spaţiului în care se desfăşoară activitatea, cea aferentă utilajelor şi altor instalaţii utilizate în desfăşurarea activităţii, în baza unui contract de închiriere;

- dobânzile aferente creditelor bancare şi cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare;

- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizările corporale şi necorporale, inclusiv pentru stocurile deţinute, precum şi primele de asigurare pentru asigurarea de risc profesional potrivit legii;

- cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, când acestea reprezintă garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii independente a contribuabilului;

- cheltuielile poştale şi taxele de telecomunicaţii, cu energia şi apa;

- cheltuielile cu transportul de bunuri şi de persoane;

- cheltuieli de natură salarială şi cele reprezentând contribuţiile pentru asigurările sociale, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru asigurările sociale de sănătate, pentru accidente de muncă şi boli profesionale, precum şi alte contribuţii obligatorii pentru contribuabil şi angajaţii acestuia;

- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;

- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementările Titlului II din Codul Fiscal, precum şi valoarea rămasă neamortizată a bunurilor şi drepturilor amortizabile înstrăinate, determinată prin deducerea din preţul de cumpărare a amortizării incluse pe costuri în cursul exploatării şi limitată la nivelul venitului realizat din înstrăinare;

- cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing;

- cheltuielile cu pregătirea profesională pentru contribuabili şi salariaţii lor;

- cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit înţelegerii din contract, pentru partea aferentă utilizării în scopul afacerii;

- cheltuielile de reclamă şi publicitate care reprezintă cheltuieli efectuate pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama şi publicitatea se efectuează prin mijloace proprii. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri acordate cu scopul stimulării vânzărilor şi alte cheltuieli efectuate în scopul realizării veniturilor.

Începând cu 1 ianuarie 2010 sunt, de asemenea, cheltuieli deductibile şi cele efectuate pentru întreţinerea şi funcţionarea spaţiilor folosite pentru desfăşurarea afacerilor chiar dacă documentele sunt emise pe numele proprietarului, şi nu pe numele contribuabilului.

Sunt deductibile limitat:

- cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul.

- cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, trataţii şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii, în limita unei cote de 2% din baza de calcul;

- cheltuieli reprezentând cotizaţii plătite asociaţiilor profesionale şi contribuţii profesionale obligatorii plătite organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii şi datorate potrivit legii;

- cheltuielile cu indemnizaţia de delegare şi detaşare în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

- cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual şi acordate pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, sub forma: ajutoarelor de înmormântare, ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave sau incurabile, inclusiv proteze, ajutoarelor pentru naştere, tichetelor de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadourilor pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costului prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei;

- pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;

- cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii, precum şi cele reprezentând tichetele de vacanţă acordate de angajatori, potrivit legii;

- contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii facultative, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 400 euro anual pentru o persoană;

- prima de asigurare voluntară de sănătate, conform legii, în limita echivalentului în lei a 250 euro anual pentru o persoană;

Atenţie! Limita echivalentului în euro a acestor contribuţii se transformă în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Naţională a României.

- cheltuielile efectuate atât pentru activitatea independentă, cât şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activităţii independente;

- dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;

- cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul care se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de protocol, cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale.

- cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.

În categoria cheltuielilor nedeductibile intră:

- sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

- cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate;

- impozitul pe venit datorat, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;

- cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele menţionate mai sus;

- donaţii de orice fel;

- amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile datorate autorităţilor române şi străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;

- ratele aferente creditelor angajate;

- cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliţă de asigurare;

- sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare;

- impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit, precum şi alte sume prevăzute prin legislaţia în vigoare.

De asemenea, în perioada 1 mai 2009 - 31 decembrie 2011, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, cu excepţia situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, paza şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;

2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;

3. vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi.

via: Finante Valcea

UTIL - Optiunea de incadrare la microintreprindere

Contribuabilii, persoane juridice române, care se înfiinţează în cursul unui an fiscal şi care au optat de la înfiinţare pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, că perioada impozabilă începe de la data:

- înregistrării acesteia la registrul comerţului, dacă are această obligaţie;

- înregistrării acesteia în registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente, dacă are această obligaţie;

- încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice.

În cazul microîntreprinderilor care se reorganizează prin divizare sau fuziune având ca efect juridic încetarea existenţei persoanei juridice prin dizolvare fără lichidare, perioada impozabilă se încheie la data:

- înregistrării în registrul comerţului/registrul ţinut de instanţele judecătoreşti competente a noii societăţi sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau a mai multor societăţi noi;

- înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea sau de la altă dată stabilită prin acordul părţilor, în cazul în care se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, potrivit legii;

- stabilită potrivit legii, în alte cazuri decât cele menţionate mai sus.

În cazul dizolvării urmate de lichidare a microîntreprinderilor, perioada impozabilă se încheie la data depunerii situaţiilor financiare la registrul unde a fost înregistrată, potrivit legii, înfiinţarea persoanei juridice respective.

Persoanele juridice române nou-înfiinţate pot opta să plătească impozit pe veniturile

Microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă condiţia referitoare la capitalul social (deţinut de alte persoane decât statul şi autorităţile locale) este îndeplinită la data înregistrării la registrul comerţului şi condiţia privind numărul de salariaţi (de la 1 la 9) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării.

Persoanele juridice române aflate în inactivitate temporară, pentru care perioada de inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii încetează în cursul anului, pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, începând cu anul următor celui în care perioada de inactivitate temporară/nedesfăşurare a activităţii încetează, dacă la data de 31 decembrie a anului respectiv îndeplinesc condiţiile de exercitare a opţiunii prevăzute de Codul Fiscal.

Schimbarea sistemului de impunere

Microîntreprinderile care în cursul unui trimestru încep să desfăşoare activităţi în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor şi al pieţei de capital, în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului datorează impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile înregistrate începând cu trimestrul respectiv.

În situaţia în care, în cursul anului fiscal, microîntreprinderile realizează venituri mai mari de 100.000 euro, acestea vor plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără posibilitatea ca în perioada următoare să mai poată opta pentru acest sistem de impunere.

Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita de 100.000 euro utilizând cursul de schimb de la închiderea exerciţiului financiar precedent.

via: Finante Valcea

UTIL PFA/II - nou in 2011 (impozitarea)

Modificarea CODULUI FISCAL a fost efectuta prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.
A. Prevederile valabile pentru anul 2011:
ART: 83
(1) Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, determinate în sistem real, au obligaţia de a depune o declaraţie de impunere la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia de impunere se completează pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.
(1^1) Declaraţia de impunere se completează şi pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 63 alin. (2), caz în care plăţile anticipate de impozit vor fi luate în calcul la stabilirea impozitului anual datorat, pentru situaţiile în care intervin modificări ale clauzelor contractuale, cu excepţia art. 82 alin. (7).
ART. 84
(1) Impozitul pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual impozabil datorat este calculat de contribuabil, pe baza declaraţiei de impunere, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil/câştigului net anual impozabil din anul fiscal.
(1^1) Data de 25 mai inclusiv a fiecărui an fiscal se constituie atât termen de declarare, cât şi termen de plată a impozitului pe venit.

B. Prevederile valabile înainte de anul 2011:
Declaraţia privind venitul realizat
ART. 83
(1) Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole determinate în sistem real au obligaţia de a depune o declaraţie privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declaraţia privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă şi categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.

Stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil
ART. 84
(1) Impozitul pe venitul net anual impozabil/câştigul net anual datorat este calculat de organul fiscal, pe baza declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil/câştigul net anual din anul fiscal respectiv, cu excepţia prevederilor art. 67 alin. (3) lit. a).

Impunerea veniturilor din activitati independente

Generalităţi

Accesul la desfăşurarea activităţilor economice, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării, regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale este reglementat de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008.

Impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice din desfăşurarea de activităţi economice este reglementată de Titlul III - Impozit pe venit, din Codul Fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform prevederilor Codului Fiscal, constituie venituri din activităţi independente, veniturile comerciale, din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.

Prin venituri comerciale se înţeleg veniturile din fapte de comerţ: activităţi de producţie; activităţi de cumpărare efectuate în scopul revânzării; organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive şi altele asemenea; activităţi al căror scop este facilitarea încheierii de tranzacţii comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare şi alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul; vânzarea în regim de consignaţie a bunurilor cumpărate în scopul revânzării sau produse pentru a fi comercializate; activităţi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită, şi altele asemenea; transport de bunuri şi de persoane; alte fapte de comerţ definite în Codul Comercial.

Regula generală pentru impunerea veniturilor din activităţi independente este sistemul real, care presupune organizarea contabilităţii în partidă simplă, conform prevederilor Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Astfel, venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri. Prin excepţie de la regula generală de impunere în sistem real, contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente pot fi impuşi şi la normă de venit.

Impunerea veniturilor pe baza normelor de venit reprezintă o metodă forfetară de impunere a unor venituri prestabilite obţinute din activităţi independente. Indiferent de cuantumul veniturilor obţinute efectiv, impozitul se plăteşte conform normelor de venit stabilite în anul curent, pentru anul următor.

Stabilirea nomenclatorului activităţilor pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit, nivelul acestora şi publicarea acestora pentru aducerea la cunoştinţă contribuabililor se realizează de direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale.

Contribuabilii care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit nu au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea în partidă simplă pentru activitatea respectivă.



Impunerea la normă de venit

Condiţii de desfăşurare a activităţii

Pentru impunerea la normă de venit trebuie ca:
- activitatea să se desfăşoare individual, fără salariaţi;
- activitatea să fie cuprinsă în Nomenclatorul activităţilor independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit aprobat prin Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 1.847/2003 privind stabilirea Nomenclatorului activităţilor independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit, pentru contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea individual potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal;
- contribuabilul să fie autorizat pentru desfăşurarea activităţii respective conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale ca persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală.



Înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului

Persoanele fizice care doresc să desfăşoare activităţi economice independente au obligaţia să se prezinte la oficiul registrului comerţului din judeţul în a cărui rază teritorială au domiciliul, pentru autorizarea acestor activităţi, sub una din cele două forme: persoane fizice autorizate sau întreprinderi individuale. Contribuabilii au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării înainte de începerea activităţii economice.

Documentele necesare pentru înregistrarea în registrul comerţului, înregistrarea fiscală şi autorizarea funcţionării persoanelor fizice autorizate şi întreprinderilor individuale:
- carte de identitate sau paşaport, fotocopie certificată olograf de către titular privind conformitatea cu originalul;
- document care să ateste drepturile de folosinţă asupra sediului profesional, precum contract de închiriere, comodat, certificat de moştenitor, contract de vânzare-cumpărare, declaraţie de luare în spaţiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosinţă etc. - copie legalizată;
- declaraţie pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condiţiilor legale de funcţionare prevăzute de legislaţia specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi protecţiei muncii;
- fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională, dacă aceasta este cerută, potrivit unor prevederi legale speciale;
- fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experienţa profesională, dacă este cazul.

Atenţie! Pregătirea sau experienţa profesională se atestă, după caz, cu documente cum sunt:
- diploma, certificatul sau adeverinţa, prin care se dovedeşte absolvirea unei instituţii de învăţământ;
- certificatul de calificare profesional sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, organizată în condiţiile legii, în vigoare la data eliberării acestuia;
- certificatul de competenţă profesională, cartea de meşteşugar;
- carnetul de muncă al solicitantului;
- declaraţie de notorietate cu privire la abilitatea de a desfăşura activitatea pentru care se solicită autorizarea eliberată de primarul localităţii respective în mod gratuit în cazul meseriilor tradiţionale artizanale;
- atestatul de recunoaştere şi/sau de echivalare pentru persoanele fizice care au dobândit calificarea în străinătate;
- atestatul de recunoaştere a calificării dobândite în străinătate, în afara sistemului de învăţământ, orice alte dovezi care să ateste experienţa profesională.



Obligaţii declarative
Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, eliberat de oficiul registrului comerţului este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă.

După obţinerea certificatului, contribuabilul se va prezenta în termen de 15 zile de la începerea activităţii, la unitatea fiscală în a cărei rază teritorială contribuabilul are domiciliul, sau adresa unde locuieşte efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru completarea şi depunerea formularului 220 - „Declaraţie privind venitul estimat”. Prin completarea formularului 220, se optează pentru impunerea veniturilor din activităţi independente în sistem real sau la normă de venit.

După completarea formularului 220 şi marcarea/ bifarea opţiunii pentru impunerea veniturilor realizate la normă de venit, unitatea fiscală teritorială va emite formularul 260 - „Decizie de impunere pentru plăţi anticipate”, cu titlu de impozit, în care sunt stabilite plăţile anticipate pentru fiecare trimestru din anul în care se realizează aceste venituri, plata efectuându-se în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Contribuabilii impuşi la normă de venit care au desfăşurat activitate tot anul anterior nu depun Declaraţia de impunere.

Excepţie! Contribuabilii care au început activitatea la sfârşitul anului anterior şi au depus declaraţii de venit estimativ în luna decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate, au obligaţia să depună „Declaraţia de impunere”, formular 200 la organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.



Schimbarea sistemului de impunere

Contribuabilii care au realizat în anul anterior venituri din activităţi independente şi au fost impuşi la normă de venit şi care solicită organelor fiscale schimbarea sistemului de impunere de la normă de venit în sistem real vor depune declaraţia privind venitul estimat, formular 220, până la data de 31 ianuarie a anului următor, bifând opţiunea de impunere în sistem real. Această opţiune rămâne valabilă doi ani.

Important! Pentru contribuabilii care au optat să fie impuşi pe bază de normă de venit şi care anterior au fost impuşi în sistem real şi au avut investiţii în curs de amortizare, valoarea amortizării nu diminuează norma de venit. Veniturile realizate din valorificarea investiţiilor respective sau trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de desfăşurare a activităţii sau în caz de încetare a activităţii majorează norma de venit proporţional cu valoarea amortizată în perioada impunerii în sistem real.
În cazul contribuabilului impus pe bază de normă de venit, care pe perioada anterioară a avut impunere în sistem real şi a efectuat investiţii care au fost amortizate integral, veniturile din valorificarea sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a încetării activităţii vor majora norma de venit.



Alte obligaţii declarative

Contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate

Pentru veniturile din activităţi independente, contribuabilii au obligaţia să vireze trimestrial la casele de asigurări de sănătate judeţene, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, în cotă de 5,5% datorată de angajat, cotă aplicată la venitul net, reprezentat de norma de venit aferentă trimestrului respectiv.

În cazul persoanelor care beneficiază de o reducere a normelor de venit, cota de 5,5% se va aplica la veniturile care se supun impozitului pe venit rezultate din norma redusă. Această contribuţie se plăteşte de persoana care le realizează.

Important! Contribuabilii impuşi la normă de venit care sunt şi pensionari, indiferent de faptul că plătesc sau nu contribuţie pentru veniturile realizate din pensie, au obligaţia să plătească cota de 5,5% pentru veniturile din activităţi independente.



Contribuţia individuală de asigurări sociale
În termen de 30 de zile de la realizarea veniturilor, contribuabilii au obligaţia să depună la casele teritoriale de pensii o declaraţie de asigurare pentru plata contribuţiei de asigurări sociale. Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale o constituie venitul lunar înscris în declaraţia de asigurare. Plata contribuţiei se face lunar pe baza calculului efectuat şi comunicat de casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reşedinţă.



Alte precizări

La stabilirea impozitului se va aplica norma de venit de la locul desfăşurării activităţii. Dacă un contribuabil desfăşoară două sau mai multe activităţi, venitul net din aceste activităţi se stabileşte pe baza celei mai ridicate norme de venit pentru respectivele activităţi. În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit şi o altă activitate pentru care venitul net se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă, venitul net din activităţile independente desfăşurate de contribuabil se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă.

Contribuabilii sunt obligaţi să deţină documente privind provenienţa bunurilor comercializate prevăzute în Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi Ordinul ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile. Această categorie de contribuabili nu are obligaţia de a întocmi Registrul jurnal de încasări şi plăţi şi Registru inventar.



Utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale

În baza prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contribuabilii au obligaţia folosirii aparatelor de marcat electronice fiscale, cu excepţia activităţilor exonerate prevăzute la art. 2, dintre care menţionăm:
• comerţul ocazional cu produse agricole autohtone efectuat de către producătorii agricoli individuali deţinători de autorizaţie în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri publice autorizate;
• serviciile de alimentaţie publică efectuate în mijloace de transport public de călători;
• comerţul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţă, cu excepţia livrărilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unităţile de alimentaţie publică, pe bază de comandă;
• serviciile de instalaţii, reparaţii şi întreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului;
• efectuarea lucrărilor de construcţii, reparaţii, amenajări şi întreţinere de locuinţe;
• vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi.



Obligaţii privind TVA

Întrucât şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente şi sunt impuse la normă de venit pot intra sub incidenţa prevederilor din Codul Fiscal referitoare la TVA, menţionăm mai jos câteva obligaţii ce le revin în calitate de plătitori de TVA

Conform prevederilor Codului Fiscal, este persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, persoana care desfăşoară de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice (respectiv activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole etc.).

Contribuabilii care realizează venituri din activităţi economice sunt scutiţi de plata TVA-ului până la plafonul de 35.000 euro la cursul de la data aderării la UE (1 euro - 3,3817 lei). Depăşirea acestui plafon presupune obligaţia înregistrării acestora ca plătitori de TVA la organul fiscal pe teritoriul căruia îşi desfăşoară activitatea.

Pentru a urmări realizarea plafonului, contribuabilii trebuie să conducă evidenţa bunurilor achiziţionate şi a celor livrate prin întocmirea Jurnalului pentru cumpărări şi a Jurnalului pentru vânzări, obligaţie prevăzută la pct. 62, alin.1 din Hotărârea Guvernului României nr. 44/2003, normă dată în aplicarea art.152 din Codul Fiscal. În termen de 10 zile din luna următoare celei în care s-a depăşit plafonul, contribuabilul are obligaţia de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA. Ulterior înregistrării ca plătitor de TVA, contribuabilul trebuie să respecte prevederile Titlului VI - Taxa pe valoarea adăugată - din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările ulterioare. De asemenea, când intenţionează să efectueze o achiziţie intracomunitară de bunuri înainte de a se fi înregistrat ca plătitor de TVA conform art. 153 din Codul Fiscal, iar valoarea achiziţiei depăşeşte 10.000 euro trebuie să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 153 indice 1 din Codul Fiscal, să plătească TVA şi să depună Decontul special de TVA, formular 301.

Contribuabilii sunt obligaţi să se înregistreze ca plătitori de TVA, conform art. 153 indice 1 din Codul Fiscal, şi în cazul în care prestează sau achiziţionează servicii intracomunitare conform art. 133 alin. 2 din Codul Fiscal.

Important! Contribuabilii înregistraţi în scopuri de TVA, conform art. 153 sau 153 indice 1 din Codul Fiscal, au obligaţia să se înscrie în Registrul Operatorilor Intracomunitari înainte de a efectua livrări/achiziţii intracomunitare de bunuri respectiv prestări/achiziţii de servicii intracomunitare.



Corectarea normelor de venit

În cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate independentă pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activităţi se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfăşurată activitatea respectivă.

La stabilirea coeficienţilor de corecţie a normelor de venit se au în vedere următoarele criterii:
• vadul comercial şi clientela;
• vârsta contribuabililor;
• timpul afectat desfăşurării activităţii;
• starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
• dacă activitatea se desfăşoară într-un spaţiu proprietate a contribuabilului sau închiriat; dacă realizarea de lucrări, prestarea de servicii şi obţinerea de produse se realizează cu material propriu sau al clientului;
• dacă foloseşte maşini, dispozitive şi scule, acţionate manual sau de forţe motrice;
• alte criterii specifice.

Diminuarea normelor de venit ca urmare a îndeplinirii criteriului de vârstă a contribuabilului se operează începând cu anul următor celui în care acesta a împlinit numărul de ani care îi permite reducerea normei.

Corectarea normelor de venit pentru contribuabilii care au şi calitatea de salariat sau îşi pierd această calitate se face începând cu luna următoare încheierii/desfacerii contractului individual de muncă.

Venitul net din activităţi independente, determinat pe bază de norme anuale de venit, se reduce proporţional cu perioada de la începutul anului şi până la momentul autorizării din anul începerii activităţii respectiv perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, în situaţia încetării activităţii, la cererea contribuabilului.

Pentru contribuabilii impuşi pe bază de norme de venit, care îşi exercită activitatea o parte din an, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determină prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se înmulţeşte cu numărul zilelor de activitate.

Contribuabilii care, în cursul anului fiscal, nu mai îndeplinesc condiţiile de impunere pe bază de normă de venit vor fi impuşi în sistem real de la data respectivă, venitul net anual urmând să fie determinat prin însumarea fracţiunii din norma de venit aferentă perioadei de impunere pe bază de normă de venit cu venitul net rezultat din evidenţa contabilă.



Întreruperea activităţii

Pentru întreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente, spitalizării şi altor cauze obiective, inclusiv cele de forţă majoră, dovedite cu documente justificative, normele de venit se reduc proporţional cu perioada nelucrată, la cererea contribuabililor.

În situaţia încetării activităţii în cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale sunt obligate să se prezinte la Oficiul Registrului Comerţului pentru depunerea unei cereri în acest sens. După obţinerea dovezii de suspendare sau de încetare a activităţii, contribuabilii se vor prezenta în termen de 5 zile, la organele fiscale în a cărei rază teritorială au domiciliul, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu, pentru înştiinţare şi depunerea formularul 220 completat cu veniturile şi cheltuielile realizate până la momentul încetării sau întreruperii activităţii.
*
Baza legală: Titlul III - Impozit pe venit şi Titlul VI - Taxa pe valoarea adăugată din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale; Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 1.847/2003 privind stabilirea Nomenclatorului activităţilor independente pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor anuale de venit pentru contribuabilii care îşi desfăşoară activitatea individual potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal; Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal; Ordinul ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile; Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

sursa: finantevalcea.ro