Dupa cum am promis, am revenit pe blogul meu 'pierdut'. Am sa postez noi articole. Deocamdata, insa, am de lucru de ma astup. Ma tot mir cum pot alti sa isi gaseasca atata timp sa scrie pe blog. Eu, dupa serviciu, numai de blog nu mai am timp. Poate nici prea multa pasiune, ce e drept. Ce mai tura-vura am sa incep cu un subiect ce ne framanta pe toti: Criza Mondiala. Am urmarit acum cateva zile un film despre sfarsitul lumii: 2012 (un film de nota 6) dar care mi-a adus aminte de un documentarer despre criza economica mondiala. Despre America si erorile ultimelor administratii americane de la Casa Alba. Se pare ca un "fiu risipitor" ar fi fost W. George Bush, un republican dur, care nu a tinut cont de avertismentele consilierilor pe care i-a concediat rand pe rand, care cum a indraznit sa deschida gura. Razboaiele regionale declansate in Afganistan si ulterior in Irak, au provocat cheltuieli enorme unui buget imens, dar si unei natiuni a carei datorie este de ordinul miilor de miliarde de dolari.
Bush a promovat politica fiscala de stanga, mai degraba, apeland la o reducere a impozitelor si a unei sustineri a asigurarilor medicale fara precedent. Banii s-au epuizat rapid, iar Bush nu s-a lasat. Cheltuielile de razboi erau enorme. Specialistii l-au avertizat: NE INDREPTAM CU PASI REPEZI CATRE CRIZA ECONOMICA. Obsedat de iminenta unui atac similar celui din 11 septembrie 2001, presedintele Bush are singurul sau merit in opinia presei americane, anume acela de a fi reusit sa evite un alt atac terorist de proportii in SUA.
Apoi, dupa ce nu a avut curajul sa spuna americanilor ca trebuie sa mentina impozitele la cota de atunci, Bush a vazut adevarul. Pe parcursul anului 2008, acest adevar avea sa cuprinda SUA si ulterior, intreaga lume. SUA s-a imprumutat de sute de miliarde de dolari la CHINA. China a cerut asigurari ca imprumutul este garantat.
Bush a predat mandatul sau democratului Obama. Barack Obama avea sa reinvie sperantele americanilor. A spus ca nu va face o infuzie de sute de miliarde. Si au fost peste 800 in timp record. Situatia era tragica. Asa cum este si acum. Obama a vazut si el adevarul "mostenit".
Specialistii americani, finantisti, au spus un adevar cutremurator: America se va confrunta cu probleme economice cel putin pana in anul 2017. O cifra apocaliptica, desigur. Si ma gandesc, oare aceasta cifra nu va afecta si restul lumii? Astazi, Barack Obama cere suplimentarea trupelor din Afganistan din partea aliatilor. Europa este rezervata. Cancelarul german Angela Merkel, ca si Sarkozzy, presedintele Frantei, ca si alte state europene, asteapta o consultare comuna intr-un summit care va avea loc la inceputul anului viitor.
Presedinti europeni, inclusiv politicieni romani, sustin iesirea din recesiune curand si la noi. O minciuna. Nu cred ca aceasta criza economica se va termina pana cand America nu va iesi din impas. Exista colaborari multiple intre factori economici americani si europeni ca si din multe parti ale globului.
Adevarul este crunt. Mii de miliarde datorie, mii de miliarde investite in sisteme bancare zdruncinate, mii de miliarde investite in noul sistem de asistenta medicala americana, ciudat si nelalocul lui, spun unii analisti care au fost in preajma presedintilor americani, vor face din SUA in continuare cel mai mare datornic planetar.
Ce va face Barack Obama? Greu de spus. Democratul va trebui sa ia masuri radicale. Nu are incotro. Deocamdata apare ca un pacifist mult asteptat, dealtfel fiind si recentul castigator al Premiului Nobel pentru Pace si ca un decis pentru a scurta razboaiele regionale planetare. Misiune imposibila, as zice. Cel mai greu mandat al unui presedinte american tocmai se desfasoara, intr-o convulsie economica fara precedent, de la criza din anii '30.
Intre timp, politicienii romani, indiferent de culoare politica, se intrec in promisiuni, in certuri, uitand ca soarele rasare de ceva timp de la Washington si ca tot de acolo poate apune, economic vorbind. E timpul ca si la Cotroceni, sa aiba loc noi viziuni, despre viitoarele relatii bilaterale reciproc avantajoase pentru Romania, pentru noi, cetatenii, in primul rand si nu pentru interesele unor partide care au incurcat si ele de dragul voturilor doctrinele.
Soarele economiei rasare si apune momentan tot de la Washington.
