[IMPORTANT] Afla noile reglementari privind facturile din 2013

Elementele facturii

Conform prevederilor Codului Fiscal (CF) sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic care conţin în mod obligatoriu următoarele informaţii:

a) numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;

b) data emiterii facturii;

c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;

d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea (TVA) sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, ale reprezentantului fiscal;

f) denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;

g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 din CF ale reprezentantului fiscal;

h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 125^1 alin. (3) din CF în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;

i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;

j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;

k) în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea „autofactură”;

l) în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, să existe menţiunea din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;

m) în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea „taxare inversă”;

n) în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea „regimul marjei - agenţii de turism”;

o) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile „regimul marjei - bunuri second-hand”, „regimul marjei - opere de artă” sau „regimul marjei - obiecte de colecţie şi antichităţi”, după caz;

p) în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea „TVA la încasare”;

r) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune.

Facturile pot fi emise şi în sistem simplificat şi trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) data emiterii;

b) identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;

d) suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;

e) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.

Orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială are acelaşi regim juridic ca şi o factură.

Facturile pot fi emise şi primite în format electronic dacă acestea conţin informaţiile prezentate mai sus.

Condiţii de emitere a facturilor

Persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, în următoarele situaţii:

a) pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;

b) pentru fiecare vânzare la distanţă pe care a efectuat-o, în condiţiile art. 132 alin. (2) şi (3) din CF;

c) pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile art. 143 alin. (2) lit. a) - c) din CF;

d) pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operaţiunile menţionate la lit. a) şi b).

Important! Prin excepţie de la cele menţionate de mai sus, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate şi pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operaţiunile menţionate la lit. a) şi b), persoana impozabilă nu are obligaţia emiterii de facturi pentru operaţiunile scutite fără drept de deducere a taxei conform art. 141 alin. (1) şi (2).

Persoana înregistrată conform art. 153 trebuie să autofactureze fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.

Persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, pentru fiecare transfer efectuat în alt stat membru, în condiţiile prevăzute la art. 128 alin. (10), şi pentru fiecare operaţiune asimilată unei achiziţii intracomunitare de bunuri efectuate în România în condiţiile prevăzute la art. 130^1 alin. (2) lit. a).

Operaţiuni pentru care nu se emit facturi

Prin excepţie, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura:

a) livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate la lit. a), furnizate către beneficiari persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este obligatorie emiterea de documente legal aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului, cum ar fi: transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau abonamentelor, accesul pe bază de bilet la: spectacole, muzee, cinematografe, evenimente sportive, târguri, expoziţii;

c) livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate la lit. a) şi b), furnizate către beneficiari, persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, care prin natura lor nu permit furnizorului/prestatorului identificarea beneficiarului, cum sunt: livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate, servicii de reîncărcare electronică a cartelelor telefonice preplătite. Prin norme se vor stabili documentele pe care furnizorii/prestatorii trebuie să le întocmească în vederea determinării corecte a bazei de impozitare şi a taxei colectate pentru astfel de operaţiuni.

Persoana impozabilă care nu are obligaţia de a emite facturi poate opta pentru emiterea facturii.

Cazuri în care se optează pentru emiterea facturii

Persoana impozabilă care are obligaţia de a emite facturi, precum şi persoana impozabilă care nu are obligaţia de a emite facturi dar optează pentru emiterea facturii pot emite facturi simplificate în oricare dintre următoarele situaţii:

a) atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul prevăzut la art. 139^1;

b) în cazul documentelor sau mesajelor care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială şi au acelaşi regim juridic ca şi o factură.

Persoana impozabilă poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri, prestări separate de servicii, către acelaşi client, în următoarele condiţii:

a) să se refere la operaţiuni pentru care a luat naştere faptul generator de taxă sau pentru care au fost încasate avansuri într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună calendaristică;

b) toate documentele emise la data livrării de bunuri, prestării de servicii sau încasării de avansuri să fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.

Pot fi emise facturi de către beneficiar în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin norme.

Pot fi emise facturi de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin norme, cu excepţia situaţiei în care partea terţă este stabilită într-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă.

Alte precizări

Pe lângă cele precizate mai sus, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal mai prevede şi următoarele reglementări:

- sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiţia ca valoarea TVA colectată să fie exprimată în lei. În situaţia în care valoarea taxei colectate este exprimată într-o altă monedă, aceasta va fi convertită în lei utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 139^1;

- utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar;

- autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii;

- semnarea şi ştampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conţină factura;

- persoana impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de client ori de un terţ în numele şi în contul său, precum şi a tuturor facturilor primite;

- persoana impozabilă poate decide locul de stocare a facturilor, cu condiţia ca acestea sau informaţiile stocate să fie puse la dispoziţia autorităţilor competente fără nicio întârziere ori de câte ori se solicită acest lucru. Cu toate acestea, locul de stocare a facturilor ales de persoana impozabilă nu poate fi situat pe teritoriul unei ţări cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă;

- prin excepţie de la prevederile aliniatului de mai sus persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România are obligaţia de a stoca pe teritoriul României facturile emise şi primite, precum şi facturile emise de client sau de un terţ în numele şi în contul său, altele decât cele electronice pentru care persoana impozabilă garantează accesul on-line organelor fiscale competente. Aceeaşi obligaţie îi revine şi persoanei impozabile stabilite în România printr-un sediu fix cel puţin pe perioada existenţei pe teritoriul României a sediului fix;

- în situaţia în care locul de stocare nu se află pe teritoriul României persoanele impozabile stabilite în România în sensul art. 125^1 alin. (2) trebuie să comunice organelor fiscale competente locul de stocare a facturilor sau a informaţiilor stocate;

- facturile pot fi stocate pe suport hârtie sau în format electronic, indiferent de forma originală în care au fost trimise sau puse la dispoziţie. În cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, persoanele impozabile vor stoca prin mijloace electronice şi datele ce garantează autenticitatea originii şi integritatea conţinutului facturilor;

- în scopuri de control, organele fiscale competente pot solicita traducerea în limba română, în anumite situaţii sau pentru anumite persoane impozabile, a facturilor emise pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 132 şi 133, precum şi a facturilor primite de persoane impozabile stabilite în România în sensul art. 125^1 alin. (2);

- în scopuri de control, în cazul stocării prin mijloace electronice a facturilor emise sau primite în alt stat, garantând accesul online la date, persoana impozabilă stabilită în România în sensul art. 125^1 alin. (2) are obligaţia de a permite organelor fiscale competente din România accesarea, descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi. De asemenea, persoana impozabilă nestabilită în România care stochează prin mijloace electronice facturi emise sau primite pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii impozabile în România are obligaţia de a permite organelor fiscale din România accesarea, descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi, indiferent de statul în care se află locul de stocare pentru care a optat.

Ministerul Finanţelor Publice va emite Norme metodologice de aplicare a prevederilor art. 155 din Codul Fiscal.

via: Comunicat de Presa DGFPVL

[INFO] Cum se corecteaza facturile

Documentul care ţine loc de factură este documentul emis pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în conformitate cu obligaţiile impuse de un acord sau tratat la care România este parte, care conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din CF.

Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:

- în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;

- în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data documentului corectat.

În situaţiile în care baza de impozitare a TVA se ajustează potrivit prevederilor prevăzute la art. 138 din CF, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.

Dacă o persoană impozabilă a emis facturi aplicând regimul de taxare şi ulterior intră în posesia documentelor justificative care îi dau dreptul la aplicarea unei scutiri de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 143, 144 sau 144 indice 1 din CF, aceasta poate corecta facturile emise, conform prevederilor art. 159 alin. (1) lit. b) din CF, aplicând regimul de scutire corespunzător operaţiunilor realizate.

Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost constatate erori în ceea ce priveşte stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecţie către beneficiari. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 - 147 indice 1 din CF.

Organele de inspecţie fiscală vor permite deducerea taxei pe valoarea adăugată în cazul în care documentele controlate aferente achiziţiilor nu conţin toate informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din CF sau/şi acestea sunt incorecte, dacă pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator.

Important! Furnizorul/prestatorul are dreptul să corecteze anumite informaţii din factură care sunt obligatorii potrivit art. 155 alin. (5) din CF, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de natură să modifice baza de impozitare şi/sau taxa aferentă operaţiunilor ori nu modifică regimul fiscal al operaţiunii facturate iniţial, chiar dacă a fost supus unei inspecţii fiscale. Această factură va fi ataşată facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia, nici la furnizor/prestator, nici la beneficiar.

Furnizorii/prestatorii care emit facturi de corecţie după inspecţia fiscală, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) din CF, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzări într-o rubrică separată, care vor fi preluate de asemenea într-o rubrică separată din decontul de taxă, fără a avea obligaţia să colecteze taxa pe valoarea adăugată înscrisă în respectivele facturi.

Pentru a evita situaţiile de abuz şi pentru a permite identificarea situaţiilor în care se emit facturi după inspecţia fiscală, în cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vor menţiona că sunt emise după inspecţia fiscală. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 – 147 indice 1 din CF, taxa fiind înscrisă în rubricile din decontul de taxă aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii. Emiterea facturilor de corecţie nu poate depăşi perioada prevăzută la art. 147 indice 1 alin. (2) din CF, respectiv 5 ani.

Prevederile de mai sus se aplică inclusiv în cazul micilor întreprinderi care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA potrivit art. 153 din CF la depăşirea plafonului de scutire şi organele de inspecţie fiscală au stabilit diferenţe de taxă colectată de plată.

De reţinut! Modalităţile de corectare a documentelor stipulate la art. 159 din CF se aplică numai de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. În cazul persoanelor care nu sunt înregistrate şi nu au obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în România, se aplică prevederile art. 155 alin. (11) din CF.

via:DGFPVL

[IMPORTANT] Ce trebuie sa stii atunci cand gresesti o declaratie fiscala

Erorile care pot fi corectate prin declaraţie rectificativă se referă la erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, la bunurile şi veniturile impozabile, precum şi la alte elemente ale bazei impozabile.

Declaraţia rectificativă se întocmeşte pe acelaşi model de formular ca şi cel care se corectează, situaţie în care se va înscrie „X” în căsuţa prevăzută în acest scop şi va fi completată înscriindu-se toate datele şi informaţiile prevăzute de formular, inclusiv cele care nu diferă faţă de declaraţia iniţială.

Fac excepţie deconturile de TVA care se rectifică prin înregistrarea sumelor rezultate din corectare la rândurile de regularizări din decontul lunii în care au fost operate corecţiile, precum şi corectarea impozitelor care se stabilesc de plătitori prin autoimpunere sau reţinere la sursă, pentru care se completează un formular distinct.

În documentarul de mai jos, prezentăm cele mai importante aspecte referitoare la rectificarea declaraţiilor fiscale, formularele utilizate şi modul de completare a acestora.

Formularul 710 „Declaraţie rectificativă”

Formularul se utilizează pentru corectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor stabilite de către plătitori prin autoimpunere sau cu regim de reţinere la sursă, declarate prin formularele 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, 102 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul asigurărilor sociale şi fondurilor speciale” şi 103 „Declaraţie privind accizele”.

Modelul şi conţinutul formularului 710 este aprobat prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1.340/2009 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularului 710 „Declaraţie rectificativă”, cod 14.13.01.00/r, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 508/2009.

Declaraţia rectificativă se completează cu ajutorul programului de asistenţă şi se depune în format hârtie, semnat şi ştampilat conform legii sau prin mijloace electronice de transmitere la distanţă de către contribuabilii care deţin certificat digital calificat.

Sumele înscrise în declaraţia rectificativă nu cuprind diferenţe de impozite, taxe şi contribuţii sociale stabilite prin actele de control.

În cazul în care se corectează obligaţii fiscale care se referă la aceeaşi perioadă de raportare, pentru fiecare obligaţie se completează în acelaşi formular câte un tabel generat cu ajutorul programului de asistenţă. Pentru obligaţii fiscale care privesc perioade de raportare diferite se va completa câte un formular pentru obligaţiile fiscale aferente fiecărei perioade de raportare.

Formularul 112 „Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”

Formularul este aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010 privind modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a „Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate” şi se corectează de către contribuabili din proprie iniţiativă prin bifarea cu „X” în caseta „Declaraţie rectificativă” aflată pe prima pagină a formularului.

Declaraţia rectificativă se utilizează pentru:

- corectarea impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale datorate de angajatori şi entităţi asimilate angajatorilor şi reţinute de către aceştia de la asiguraţi;

- modificarea unor elemente de identificare ale asiguratului;

- modificarea unor date pe baza cărora se determină stagiile de cotizare şi punctajul asiguratului în sistemul public de pensii, pentru situaţia când a fost omisă înscrierea unui asigurat/unor asiguraţi sau în cazul în care asiguratul/asiguraţii a/au fost înregistrat/înregistraţi fără temei şi este necesară anularea respectivei înregistrări;

- corectarea altor informaţii prevăzute de formular.

Declaraţia rectificativă se completează integral, înscriindu-se toate datele şi informaţiile prevăzute de formular, inclusiv cele care nu diferă faţă de declaraţia iniţială.

Important! Declaraţia rectificativă a formularului 112 se întocmeşte şi se depune numai pentru rectificările care vizează perioadele de raportare ulterioare datei de 1 ianuarie 2011. Pentru perioadele de raportare anterioare datei de 1 ianuarie 2011 se utilizează declaraţia rectificativă formular 710.

Formularul 101 „Declaraţie privind impozitul pe profit”

Formularul 101 „Declaraţie privind impozitul pe profit” cod 14.1301.04, aprobat prin Ordinului ministrului Finanţelor Publice nr. 101/2008 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, cu modificările şi completările ulterioare, se corectează de către contribuabilii în cauză din proprie iniţiativă, ori de câte ori se constată erori în datele înscrise în declaraţia iniţială. Declaraţia rectificativă se întocmeşte pe acelaşi model de formular ca şi declaraţia iniţială, înscriind „X” în spaţiul special prevăzut în acest scop.

Formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată”

În cazul taxei pe valoarea adăugată (TVA), sumele rezultate din corectarea erorilor de înregistrare în evidenţele de taxă pe valoarea adăugată se înregistrează la rândurile de regularizări din decontul lunii în care au fost operate corecţiile.

Potrivit Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3.665/2011 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată”, la rândurile de regularizări se înscriu sumele rezultate din corectarea informaţiilor referitoare la livrările sau achiziţiile de bunuri şi servicii din deconturile anterioare, ajustările bazei de impozitare prevăzute la art. 138 din Codul Fiscal pentru care exigibilitatea taxei intervine în perioada de raportare, conform art. 134 indice 2 alin. (3) din Codul Fiscal, dar care au fost generate de operaţiuni pentru care cota de taxă pe valoarea adăugată aplicată a fost de 19%, sumele rezultate din regularizările datorate modificării cotelor de TVA, precum şi orice alte sume rezultate din regularizările prevăzute de legislaţia în vigoare datorate unor evenimente, altele decât cele prevăzute la art. 138 din Codul Fiscal, care determină modificarea datelor declarate iniţial, cum ar fi nedeclararea din eroare a operaţiunii în perioada în care intervine exigibilitatea.

Corectarea erorilor materiale din deconturile de TVA

Corectarea erorilor materiale din deconturile de TVA, altele decât cele de înregistrare a TVA în evidenţele persoanelor impozabile, care se corectează pe regularizări, se efectuează conform instrucţiunilor aprobate prin Ordinul ministrului Finanţelor Publice nr. 179/2007 la iniţiativa organului fiscal competent sau la solicitarea persoanei impozabile prin depunerea unei solicitări de corectare a erorilor materiale la registratura organului fiscal competent sau la poştă, prin scrisoare recomandată.

Prin procedura de corectare de către organul fiscal competent a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată depuse pot fi corectate erori materiale de tipul:

- erori de transcriere, cum sunt: preluarea eronată a sumelor din jurnale; inversarea unor cifre din sumele trecute în decont; preluarea eronată a datelor din decontul perioadei fiscale anterioare (de exemplu: declararea eronată a soldului de plată din decontul perioadei fiscale anterioare);

- înregistrarea în decont a diferenţelor de TVA de plată, constatate de organele de control, contrar reglementărilor legale în materie;

- erori provenind din înscrierea în decontul de TVA a sumelor solicitate la rambursare în perioada anterioară.

Corectarea erorilor materiale din decontul de TVA se poate face în cadrul termenului de prescripţie de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost depus decontul supus corectării, însă corectarea nu este posibilă pentru perioade fiscale care au fost supuse inspecţiei fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecţie fiscală.

Formularul 301 „Decont special de TVA”

Potrivit prevederilor Ordinul preşedintelui ANAF nr. 75/2010 cu modificările şi completările ulterioare, formularul 301 „Decont special de TVA” depus iniţial se rectifică prin depunerea unei noi declaraţii, pe acelaşi format, bifând căsuţa corespunzătoare de pe formular.

Rectificarea decontului special de TVA nu este posibilă pentru perioade fiscale care au fost supuse inspecţiei fiscale sau pentru care este în curs de derulare o inspecţie fiscală.

Corectarea declaraţiilor informative - formularele 394 şi 390 VIES

Referitor la Declaraţia informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional”- formular 394, în cazul în care, după depunerea acesteia, contribuabilii constată existenţa unor omisiuni în datele declarate iniţial sau în cazul în care una ori mai multe facturi sunt emise în cursul unei perioade de raportare, dar sunt primite de beneficiarul tranzacţiei după data depunerii declaraţiei, se va depune o nouă declaraţie corect completată, care înlocuieşte declaraţia informativă depusă iniţial.

Modelul şi conţinutul formularului 394 este aprobat prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3.596/2011 privind declararea livrărilor/prestărilor şi achiziţiilor efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei informative privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional de persoanele înregistrate în scopuri de TVA.

Declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare, formular 390 VIES, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 76/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se rectifică prin depunerea unei noi declaraţii, pe acelaşi format, bifând căsuţa corespunzătoare de pe formular.

În declaraţia rectificativă se rectifică tranzacţii declarate în orice perioadă de raportare anterioară şi se completează toate rubricile formularului cu datele valabile la momentul declarării, indiferent dacă acestea au mai fost declarate.

Se completează câte o declaraţie rectificativă pentru fiecare perioadă de raportare pentru care se operează rectificări.

Corectarea declaraţiilor de impunere a veniturilor persoanelor fizice, formularele 200, 201, 204, 205, 221 şi 224

Corectarea formularelor: 200 „Declaraţie privind veniturile realizate din România”, 201 „Declaraţie privind veniturile realizate din străinătate”, 204 „Declaraţie anuală de venit pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale”, 221 „Declaraţie privind veniturile din activităţi agricole impuse pe norme de venit” şi 224 „Declaraţie privind veniturile sub formă de salarii din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România” se face ori de câte ori contribuabilul constată erori în declaraţia anterioară prin bifarea cu „X” a căsuţei special prevăzută în formular în acest scop şi completarea tuturor datelor din declaraţia iniţială, inclusiv a celor declarate corect.

Formularul 205 „Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit” se corectează ori de câte ori plătitorul de venit constată erori în declaraţia depusă anterior, prin completarea şi depunerea unei declaraţii rectificative utilizând acelaşi formular prin bifarea cu „X” a căsuţei prevăzută în acest scop.

Declaraţia rectificativă a formularului 205 va cuprinde pe tipuri de venit numai poziţiile corectate, declarate eronat în declaraţia iniţială, sau poziţiile care, în mod eronat, nu au fost cuprinse în declaraţia iniţială.

În cazul în care, declaraţia se corectează prin eliminarea unei poziţii declarate eronat în declaraţia iniţială, în tabelul de la secţiunea IV „Date informative privind impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit”, generat pe tipuri de venit, se vor înscrie datele de identificare ale beneficiarului de venit din declaraţia iniţială, iar la col. 4 - 7 se va înscrie cifra „0” (zero).

via: DGFPVL

UTIL - Corectarea documentelor

Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură

Documentul care ţine loc de factură este documentul emis pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în conformitate cu obligaţiile impuse de un acord sau tratat la care România este parte, care conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din CF.

Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:
- în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;
- în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data documentului corectat.

În situaţiile în care baza de impozitare a TVA se ajustează potrivit prevederilor prevăzute la art. 138 din CF, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.

Dacă o persoană impozabilă a emis facturi aplicând regimul de taxare şi ulterior intră în posesia documentelor justificative care îi dau dreptul la aplicarea unei scutiri de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 143, 144 sau 144 indice 1 din CF, aceasta poate corecta facturile emise, conform prevederilor în care documentele au fost transmise beneficiarului, aplicând regimul de scutire corespunzător operaţiunilor realizate.



Corectarea documentelor în cazul unei inspecţii fiscale

Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecţie către beneficiari. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 - 147 indice 1 din CF.

Organele de inspecţie fiscală vor permite deducerea taxei pe valoarea adăugată în cazul în care documentele controlate aferente achiziţiilor nu conţin toate informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din CF sau/şi acestea sunt incorecte, dacă pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator.

Important!

Furnizorul/prestatorul are dreptul să corecteze anumite informaţii din factură care sunt obligatorii potrivit art. 155 alin. (5) din CF, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de natură să modifice baza de impozitare şi/sau taxa aferentă operaţiunilor ori nu modifică regimul fiscal al operaţiunii facturate iniţial, chiar dacă a fost supus unei inspecţii fiscale. Această factură va fi ataşată facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia, nici la furnizor/prestator, nici la beneficiar.

Furnizorii/prestatorii care emit facturi de corecţie după inspecţia fiscală, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) din CF, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzări într-o rubrică separată şi vor fi preluate, de asemenea, într-o rubrică separată din decontul de taxă, fără a avea obligaţia să colecteze taxa pe valoarea adăugată înscrisă în respectivele facturi.

Atenţie!

Pentru a evita situaţiile de abuz şi pentru a permite identificarea situaţiilor în care se emit facturi după inspecţia fiscală, în cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vor menţiona că sunt emise după inspecţia fiscală. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 - 147 indice 1 din CF, taxa fiind înscrisă în rubricile din decontul de taxă aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii. Emiterea facturilor de corecţie nu poate depăşi perioada prevăzută la art. 147 indice 1 alin. (2) din CF, respectiv 5 ani.

De reţinut!

Prevederile privind corectarea documentelor stipulate la art. 159 din CF se aplică numai de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. În cazul persoanelor care nu sunt înregistrate şi nu au obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în România, se aplică prevederile art. 155 alin. (11) din CF.

via: Finante Valcea